Curtea a constatat incălcarea art.8 al Convenției, cu privire la dreptul la viața privată al reclamantului, avand in vedere decizia autorităților de a condiționa practicarea profesiei de avocat de renunțarea la o carieră anterioară în domeniul medicinei, legea de organizare a profesiei de avocat nefiind suficient de previzibilă în reglementarea unei astfel de incompatibilități. Reclamantul a considerat că decizia instanțelor de a nu desființa hotărârea baroului prin care acestuia i se punea în vedere să opteze pentru una dintre cele două profesii pentru care obținuse calificarile profesionale necesare, neputând să le practice în același timp pe ambele, contravenea dreptului la libertatea muncii.
Reclamantul, doctor în medicină, profesor universitar și autor ale unor cărți de specialitate a promovat si examenul de admitere în profesia de avocat, relizand demersuri pentru îndeplinirea perioadei de stagiu ca avocat. Ulterior indeplinirii acestor conditii, baroul a respins solicitarea reclamatului de a practica avocatura deoarece in opinia acestui organism legea de organizare si de exercitare a profesiei de avocat continea o enumerare exhaustivă a profesiilor compatibile cu aceea de avocat, printre care nu se număra și profesia de medic.
Curtea a reiterat faptul că scopul esențial al art.8 este acela de a proteja persoana împotriva ingerinței arbitrare a autorităților și faptul că statelor le revin anumite obligațiile pozitive aferente acestui scop. De asemenea, Curtea a remarcat că ingerința constând în interdicția de a practica profesia de avocat concomitent cu alte profesii era prevăzută în legea de organizare și exercitare a profesiei de avocat, fără ca aceasta să menționeze expres incompatibilitatea între profesia de avocat și cea de medic. Instanțele naționale, interpretând același text de lege, au ajuns la concluzii ireconciliabile, iar argumentul uneia dintre acestea cu privire la afectarea demnității și independenței avocatului prin exercitarea în paralel a profesiei de medic nu a fost motivată în mod rezonabil, în opinia Curții. Pe cale de consecință, lipsa unei mențiuni exprese privind incompatibilitatea în textul de lege, coroborată cu principiul de drept general potrivit căruia tot ceea ce nu este interzis de lege este permis, a condus Curtea la concluzia că art.8 a fost încălcat, ca urmare a lipsei de previzibilitate a legii.
Solicitarea reclamantului de acordare a sumei simbolice de 1 euro, cu titlu de daune morale, a fost admisă de Curte.
