La data de 06 octombrie 2015, CtEDO a pronunțat hotărârea în cauza N.P. contra Moldovei. În speță, reclamantă este N.P., care, printr-o hotărâre a judecătoriei Ciocana din 14 februarie 2012, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2012 și decizia Curții Supreme de Justiție din 08 mai 2013 a fost decăzută din drepturile părintești față de fiica sa - A. Drept motive pentru decăderea reclamantei din drepturile părintești au fost invocate de autorități: starea sănătății copilului A., condițiile locative antisanitare, șomajul părintelui, ebrietatea reclamantei, violența, etc.
În fața Curții reclamanta s-a plâns, invocând art. 8 din Convenție, că hotărârile judecătorești de decădere din drepturile părintești și restricționarea vizitelor copilului, i-au încălcat dreptul la respectul vieții de familie. Curtea a constatat, cu 5 voturi la 2, încălcarea art. 8 din Convenție, reținând că nu există dubii că decăderea din drepturile părintești și restricționarea dreptului la vizite, constituie o ingerință la respectul vieții de familie, urmând să determine dacă ingerința este justificată, în particular, dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică. Curtea a notat că, în speță, instanțele de judecată s-au rezumat la reiterarea motivelor invocate de autoritățile sociale, rapoartele poliției și inspectarea locuinței reclamantei. Nu au fost examinate alte dovezi, cum ar fi rapoartele anterioare ale poliției sau autorităților sociale, declarațiile vecinilor, deși în materialele cauzei se conțineau declarațiile a 15 vecini care declarau contrariul celor invocate de autorități. Instanțele naționale nu au încercat să caute probe ”independente”, cum ar fi: evaluarea unui psiholog, pentru a evalua maturitatea emoțională a reclamantului și motivația de a acționa ca un părinte responsabil și de a rezolva dificultățile locative. Instanțele naționale au decis să ignore probele invocate reclamant, în loc să le evalueze.
În ceea ce privește restricționarea dreptului la vizite, Curtea a constatat că aceste măsuri au fost prea aspre și că autoritățile au eșuat să prezinte motive suficiente pentru a le justifica.
Curtea a acordat reclamantei 7500 euro cu titlu de prejudiciu moral și 1030 euro cu titlu de costuri și cheltuieli, având în vedere asistența primită de la Consiliul Europei.
Judecătorii SILVIS și LÓPEZ GUERRA au formulat o opinie parțial disidentă.
