Ghid pentru dezbaterea publică privind drepturile omului și biomedicina
Devoluțiile din domeniul biomedicinei promit beneficii semnificative pentru indivizi, pentru societate și pentru generațiile viitoare. Cu toate acestea, urmărirea acestor beneficii implică adesea provocări etice și sociale semnificative. Acest lucru se poate baza pe deciziile luate în contextul incertitudinii științifice și al unor valori contradictorii, dar care pot avea implicații de anvergură. Multe dintre progresele biomedicale au potențialul de a produce schimbări profunde în mediul social și economic. Ele pot contesta și, potențial, reconfigura normele după care viața este trăită în mod obișnuit. Din acest motiv, direcțiile pe care le iau evoluțiile biomedicale și modul în care sunt distribuite riscurile și beneficiile potențiale prezintă un interes public profund.
Comitetul pentru bioetică al Consiliului Europei (DH-BIO) a elaborat acest ghid pentru a ajuta statele membre să promoveze dezbaterea publică în acest domeniu. Ghidul își propune să ofere îndrumări celor care își asumă responsabilitatea de a iniția sau de a sprijini dezbaterea publică și celor care răspund la aceasta prin politici publice. Printre aceștia se numără factorii de decizie din statele membre, funcționarii guvernamentali și autoritățile publice, comitetele naționale de etică, instituțiile educaționale și academice și alte organizații relevante.
Citeşte mai mult
Pe lângă promovarea unei culturi a dezbaterii publice, ghidul descrie de ce este importantă dezbaterea publică în guvernanța biomedicinei și ajută la identificarea unor abordări adecvate și eficiente în funcție de subiect și de circumstanțe. În principal, ghidul face acest lucru prin încurajarea unei reflecții mai profunde asupra motivelor, obiectivelor, participanților și formelor de dezbatere publică și prin oferirea unor sugestii și exemple. Nu se dorește a fi un manual de dezbatere publică, ci un ghid de abordare a dezbaterii publice într-un mod care poate fi benefic pentru toți cei implicați și, în cele din urmă, pentru publicul în ansamblu.
În acest ghid, conceptul general de "dezbatere publică" este utilizat pentru a descrie interacțiunile discursive din sfera publică prin care indivizii și grupurile pot identifica, explora și soluționa interesele lor diferite în chestiuni care îi pot afecta pe toți. "Dezbaterea" este înțeleasă ca un proces deschis; aceasta nu implică nicio așteptare că va conduce la un rezultat cu care toată lumea este de acord.
Există o serie de instrumente și abordări diferite, dintre care multe s-au dezvoltat în lumina cercetării în domeniul științelor sociale sau în cursul elaborării politicilor practice. Fiecare dintre acestea are avantaje și limitări, care sunt discutate într-o literatură academică vastă și în creștere. Multe dintre acestea sunt ilustrate prin exemplele prezentate în acest ghid și sunt detaliate în continuare în resursele selectate furnizate la sfârșitul documentului.
Convenția Consiliului Europei privind drepturile omului și biomedicina (ETS nr. 164 "Convenția de la Oviedo") are ca scop promovarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în raport cu știința biomedicală și practica medicală. Articolul 28 din Convenție creează pentru statele membre obligația de a oferi publicului posibilitatea de a-și face opiniile în domeniul biomedicinei să conteze. Acesta prevede următoarele:
“Părțile la prezenta convenție se asigură că întrebările fundamentale ridicate de evoluțiile biologiei și medicinei fac obiectul unei discuții publice adecvate, în special în lumina implicațiilor medicale, sociale, economice, etice și juridice relevante, și că posibila lor aplicare face obiectul unor consultări adecvate."
Promovarea dezbaterii publice în lumina articolului 28 din Convenția de la Oviedo are următoarele obiective:
să sensibilizeze publicul, în special prin încurajarea circulației informațiilor, a opiniilor și a punctelor de vedere;
să promoveze discuții în sfera publică între diferiți actori, grupuri și indivizi, inclusiv cei care pot fi în situații vulnerabile sau defavorizate;
să consulte publicul, inclusiv grupurile-țintă, și, prin urmare, să ia în considerare interesele și înțelegerile acestora, în vederea luării unor decizii politice în cunoștință de cauză.