Evoluțiie în biomedicină, în special noile tehnologii, sunt adesea complexe; ele apar în circumstanțe definite din punct de vedere social și cultural, și încorporează nu numai posibilități, ci și incertitudini și ambiguități. De foarte multe ori, beneficiile sunt inițial mai evidente decât riscurile și efectele secundare, care nu pot fi întotdeauna anticipate. Aceste riscuri și efecte secundare ies adesea la iveală doar prin experiența practică. În momentul în care consecințele devin mai evidente, poate fi prea târziu pentru a schimba cursul progresului.

Abordările responsabile ale inovării biomedicale recunosc obligația de a anticipa și de a informa publicul cu privire la evoluțiile care ar putea avea un impact profund asupra vieților lor și a societăților în care trăiesc și de a-l implica în ghidarea deciziilor către un rezultat acceptabil, de exemplu, cum și în ce circumstanțe să se utilizeze o nouă tehnologie. Dezbaterea publică poate contribui la explorarea valorilor și principiilor care stau la baza diferitelor răspunsuri la evoluțiile biomedicale, astfel încât, atunci când apar implicații neprevăzute, factorii de decizie politică să fie mai bine pregătiți să le abordeze.

În ciuda beneficiilor sale evidente, era accesului în masă la tehnologiile informaționale digitale a alimentat, din păcate, diviziunea în societate. Aceasta a permis răspândirea dezinformării, a divizat societatea și a generat discuții care se auto-consolidează între grupuri omogene, a încurajat intoleranța față de critică și a scuzat respingerea dovezilor în favoarea opiniilor. Promovarea dezbaterii publice, în cadrul căreia opiniile contrare se pot contesta reciproc, combinate cu instrumente de probă, reprezintă un contrabalans important pentru astfel de evoluții.

Este deosebit de important ca interesele să nu fie evaluate doar prin intermediul opiniilor agregate în medii care oferă puține posibilități de contestare sau de responsabilizare, cum ar fi social media. În lipsa unei dezbateri incluzive, există un risc real ca vocile celor aflați în poziții de vulnerabilitate să fie trecute cu vederea, chiar până la punctul în care aceștia nu pot revendica protecția oferită de drepturile omului.