Curtea a constatat incalcarea art. 5 par. 3 cu privire la perioada in care reclamantul a fost arestat preventiv (2 ani, 5 luni, 24 de zile), mai ales ca dupa trecerea unei anumite perioade, instantele nu au avut in vedere posibilitatea aplicarii unor masuri alternative privarii de libertate. Astfel s-a apreciat de catre instanta europeana ca desi prelungirea arestarii preventive a avut la baza motive "relevante" acestea nu pot fi privite ca fiind in aceleasi timp si "suficiente". Capatul de cerere privind incalcarea art. 6 par. 1 in ceea ce priveste impartialitatea judecatorului care a prelungit succesiv arestarea preventiva si care a procedat ulterior la condamnarea reclamantului la o pedeapsa de 16 ani inchisoare a fost respins ca neintemeiat. Si in privinta alegatiilor reclamantului de incalcare a art. 6 sub aspectul caracterului neechitabil al procedurii, Curtea a constatat ca sub aspectul probatoriului administrat, reclamantul a beneficiat de oportunitati rezonabile de a combate probele administrate, iar sentinta primei instante a cuprins o analiza extensiva a tuturor mijloacelor de proba administrate. Nu s-a putut retine o incalcare a dreptului la aparare a reclamantului sau o modalitate arbitrara de evaluare a probelor de catre instantele nationale, motiv pentru care s-a stabilit ca art. 6 nu a fost incalcat.

Curtea a acordat reclamantului 3000 euro cu titlu de daune morale.